Xanthyan’s

Hmmm…

I’m back. Au trecut vreo cateva luni de cand nu am mai scris nimic pe asa numitul blog personal.

In chiar primul meu post vorbeam de o dorinta acuta de a realiza diverse lucruri pe care atunci le consideram vitale supravietuirii mele in jungla numita Bucuresti, mahalaua so nice they named it twice!

Sa recapitulam care erau acelea :

“1. Creeaza-ti un blog.

2. Scoate-o in oras pe fata pe care o placi.

3. Citeste o carte.

4. Implica-te intr-un proiect studentesc.

5. Gaseste-ti un job.

6. Du-te la Marea Neagra.

7. Du-te la un concert.

8. Du-te naibii intr-un club din Bucuresti.

9. Implica-te intr-o activitate culturala.

10. Fa-ti playlisturi pentru iPod.

11. Protesteaza pentru ceva.

12. Fa ceva ce nu ai face in mod normal.

13. Enjoy it.”

Si acum sa vedem rezultatele:

1. Mi-am facut blog… dar nu am fost chiar atat de activ pe cat mi-am propus. Insa in vara am fost si ocupat si eram si intr-o pana de idei continua, asa ca nu regret lucrul acesta. Poate ca din acest moment voi fi mai inspirat si voi sti sa-mi aleg subiecte interesante pe care sa le discut.

2. Aici e un lucru mai delicat. Pe scurt am rugat-o de doua ori sa iasa in oras cu mine dar m-a refuzat invocand diverse motive si a treia oara cand sunt sigur ca mergea, m-am enervat eu si am plecat acasa mai devreme. Daca nu v-ati dat seama aceasta s-a intamplat in ultima saptamana de sesiune, la inceputul vacantei de vara pierzand astfel ultima sansa de a fi cu ea inainte de a pleca acasa. Insa din pacate m-am intalnit cu ea la repartizarea caminelor la inceputul vacantei dar m-am facut ca nu o vad (gest inexplicabil nici pana acum!?!) si apoi nu am mai vazut-o pana la inceputul anului universitar. Insa fierul cald s-a racit si in momentul asta nu mai am aproape niciun interes…

3. Am citi destule carti si nu prea are rost sa le enumar. Desi acum mi se pare cam inutila lectura din vara deoarece interesele mele s-au schimbat cu 180 de grade, am destule materii pe care le fac si la care pot aplica din plin “chestiile invatate”.

4. M-am inscris intr-o organizatie studenteasca , DaAfaceri , insa nu prea am avut timp sa ma implic in proiectele lor. Insa sper ca in continuare sa fac ceea ce trebuie si sa devin un voluntar in adevaratul sens al cuvantului.

5. Been there, done that! —–> And it sucked!

6. Se pare ca nici anul asta nu am reusit sa vad Marea Neagra. Am avut mai multe ocazii insa am preferat sa-mi iau alte chestii in schimb(role, ipod etc.)

7. Am fost la mai multe concerte.(prin termenul concert inteleg un artist care sustine un recital si stie sa intretina atmosfera). Ca sa-i enumar pe scurt: Sugababes,James Zabiela & Audioslave , Junkie XL etc. Cel mai rau imi pare rau ca anu am reusit sa ajung la Massive Attack insa eram in concediu acasa. In schimb am fost la concertul Phoenix de la Sala Palatului si o spun cu mana pe inima ca oricat i-ar lauda unii, tot romani raman..si pe scena s-a vazut lucrul asta!

8. Mdea..

9. Sa fiu sincer de asta chiar am uitat si nici nu am avut ocazia.

10. In progress… Am marit baza de date de vreo 10 ori si intre timp au mai aparut si alte “necesitati” cum ar fi artwork-urile.

11. Me? Seriously? You don’t know me at all…

12. Lasa ca asta e  my “New Year’s Resolution“!

13.

Urasc netul ASE-ului. Cade la 20 de secunde si nu ma pot loga pe contul de WordPress. And it’s my fucking 20 years old resolution. Am nevoie de blog-ul asta ca sa pot refula. De mess nici nu mai vorbesc. Dar cel putin pentru mine nu mai este de mult timp o tragedie. Daca pana sa stau la camin nu prea foloseam messengerul decat putin…acum nu-l mai folosesc deloc… asa ca relatiile mele sociale sunt la pamant. Daca nu sunt deja six feet under. Dar un alt motiv pentru izolarea mea sociala ar mai fi si Orange-ul meu intr-o mare de Vodafone si Cosmote.

Da, lucrurile merg pe dos. Si ieri marea mea schimbare a fost un dezastru. Am stat si m-am gandit ca poate sunt un Diesel, pornesc mai greu si apoi intru in Turbo. Totusi sunt constient ca nu-mi pot schimba personalitatea dintr-o data dar speram macar la o mica schimbare.

In sfarsit lista mea se reporteaza pentru 26 iunie. O data aleasa arbitrar dar care sper ca va fi o zi in care voi putea spune ca n-am dat-o in bara. oare?

Bad news. Nu sunt halfway there. Din pacate nu am luat in calcul vacanta de Paste asa nu voi putea realiza ce mi-am propus in lista din prolog. Majoritatea trebuie facut musai in Bucuresti…si eu sunt deja in mirobolantul Vaslui, orasul aflat sub semnul incertitudinii, in care a fost sau n-a fost! Insa lista nu va fi abandonata. Voi lua o decizie pe 3 mai. Vant din pupa!

“I feel empty… No…I feel empty!”

Pentru prima data ma simt useless si chiar imi este rusine de mine.

De cand ma stiu aman lucrurile, sunt un delayer. Daca n-am realizat vreodata ceva este din cauza ca am amanat pana am fost in imposibilitatea de a mai face ceva. Intotdeauna m-am zbatut in mediocritate. Si niciodata nu mi-a parut rau, pentru ca asta era visul meu : sa fiu numarul 2. Numarul 1 presupune multe responsabilitati ca in Spiderman “With great power, comes great responsability” si yo nu’s Spidey material ! CEL putin asta am gandit intotdeauana.

Toata lumea are asteptari de la numarul 1. Dar ocupantul pozitiei secunde este in siguranta, nimeni nu-l baga in seama, e mult mai comod. Si eu iubesc comoditatea. Da ,recunosc “My name is Gabriel and i’m an raging easy-going man!” “hello Gabriel” imi raspund vocile.

OK recunosc… n-am auzit nicio voce dar cred ca suna mai interesant sa aud voci si sa fiu un wierdo din ala neinteles, un fel de emo kid..dar nu is nimic din toate astea. Sunt cel mai normal om pe care il poti intalni, care a supt lapte la tata si care a fost crescut de mic cu alimente “naturale si care au gust” nu kkt-uri din alea de la americani.

Dar sa revenim la ideea de la care a pornit… aaah comoditatea. Niciodata nu am facut ceva in plus, ce nu e necesar.

De exemplu, daca intr-o situatie ipotetica cineva are nevoie de ajutor nu misc un deget pana nu-mi cere ajutorul. Daca se indupleca, I’m his guy! Nu stiu, cred ca am considerat chestia asta o dovada de slabiciune.(fucked up..i know!)

Intotdeauna am ales modelul pesimist, sa ma astept la ce e mai rau, ca apoi dupa ce aflu rezultatul sa apreciez mai mult ceea ce am. Uite o chestie ca asta te trage in jos si abia acum am reusit sa vad asta.

De cand am fost mic am jucat teatru si din pacate mi-a intrat in reflex si acum nu mai pot scapa de acest obicei. Un alt lucru care abia acuma l-am realizat. Dar cum am ajuns sa joc teatru de mic, sa mint atata lume… Pai uite cum statea treaba : in fata blocului eu eram considerat capul rautatilor, o obraznicatura cum rar vezi ,cu un tupeu inimaginabil si pe care tatal prietenului meu cel mai bun nu-l vroia aproape de fiul sau. Da’ pe mine ma durea in pix de ce vroia ala..eu eram cel mai tare in fata blocului.

Dar la gradinita/scoala s-a schimba roata.Eram cel mai tare daca profesorii ma considerau tare. Asa ca modificare de comportament: eram tacut,timid,cuminte si mai ales smart. Rockstar!!! Cu putin teatru eram tata lor. Am invatat sa ma comport sa-mi fie bine in functie e persoana si locul in care eram. Insa cum minunile nu tin niciodata prea mult ceva s-a intamplat. Nu stiu cand si cum dar m-am oprit. M-am oprit din a mai iesi afara si de a fi copilul tupeist care stia ce vrea. Si am ramas cu celalat rol…lucky meee!, pe care il joc si in ziua de azi. So fuck this shit, cause this hip is about to sail!

Prin acest blog asta incerc sa fac. Sa redescopar tupeul pierdut acum multi ani si puterea de a face ce-mi propun. Intotdeauna am simtit ca nu sunt timid,nu sunt stangaci dar nu am putut sa reactionez ca atare.

De ce am ajuns sa-mi urasc comoditatea:

- in discutiile cu prietenii mei si nu numai, puteam fi sufletul discutiei, de fiecare data aveam ceva de spus, si chiar foarte interesant dar niciodata nu m-am deranjat si am preferat sa-i las pe altii sa vorbeasca eu aproband mai mult monosilabic si ranjind putin la o gluma mai mult sau mai putin buna ->din cauza comoditatii

- la petreceri puteam sa ma distrez mai mult,dar desi eram constient ca gresesc, preferam sa stau mai mult pe scaun sau in alta camera de vorba cu altii ca mine , pentru a pastra aparentele -> comoditatea.

- intotdeauna am avut probleme cu fetele. Au fost atatea care mi-au placut si desi vedeam ca si ele ma plac nu am indraznit sa ma bag pe “felie” sau sa le dau “ceata” ca sa ma exprim mai argotic. Dar n-am facut-o, din cauza comoditatii. Deseori ma cuprinde un enervant sentiment de “târşă” si o teama de ridicol. Poate asta ma face atat de inactiv, atat de calculat: nu stiu de ce am impresia ca am o “imagine” de pastrat si ca nu pot fi copilaros, jovial. De exemplu niciodata nu m-am gandit ca pot sa merg pe strada, sa ascult muzica si sa fredonez cu voce tare si sa ma mai apuce si o miscare de dans.

Eu eram baiatul serios din clasa. Diriginta mi+a recomandat sa citesc “Ecleziastul” pantru ca i se parea ca filosofia mea e “Totul e desertaciune”. WTF ???

Cred ca acesta e cel mai aiurea sentiment, sa stii ca esti vazut intr-un fel , sa stii si sa crezi cu toata fiinta ta ca nu este asa dar sa nu ai curajul si tupeul sa reasctionezi in vreun fel.

Ma simt gol pentru ca in urma cu 2 saptamani iar mi-am propus multe si iar am sfeclit-o. Mi-am propus sa fac si eu folositor pentru ca am simtit ca intr-un an la facultate nu am realizat mai nimic. M-am gandit sa incep cu un proiect studentesc pe un domeniu care chiar mi-ar placea sa lucrez. Dar timp de 2 sapatamani am amanat sa ma inscriu si pana la urma timpul s-a scurs. Si asta vinea dupa alte trei proiecte la care m+am preyentat in acelasi fel. Dar asta i-a pus capac.

Peste 13 zile voi face 20 de ani. Unii ar spune ca e cea mai frumoasa varsta. poate ca e… Dar niciodata nu am simtit mai mult ca acum ca de fapt nu am facut nimic in viata.

Poate ca in Vaslui nu am avut sansa sa fac mare lucru. Dar am venit in Bucuresti. Am venit la 300 de km cand puteam alege Iasi-ul. Atunci trebuia sa porneasca o mica revolutie. Mi-am propus atat de multe lucruri cand am avenit aici. Si puteam sa fac atatea, pentru ca intradevar aici ai “alta deschidere” ca sa citez un cliseu dat ca argument pentru alegerea Bucurestiului.

Asa ca in aceste 13 zile pana cand implinesc 20 de ani voi incerca sa reolv o lista de lucruri ce ma vor face sa-mi schimb parerea despre mine :

1. Creeaza-ti un blog.

2. Scoate-o in oras pe fata pe care o placi.

3. Citeste o carte.

4. Implica-te intr-un proiect studentesc.

5. Gaseste-ti un job.

6. Du-te la Marea Neagra.

7. Du-te la un concert.

8. Du-te naibii intr-un club din Bucuresti.

9. Implica-te intr-o activitate culturala.

10. Fa-ti playlisturi pentru iPod.

11. Protesteaza pentru ceva.

12. Fa ceva ce nu ai face in mod normal.

13. Enjoy it.